Vedete la zid

Dintre toti sfintii astia de import, Mos Craciun imi este cel mai antipatic. In primul rand, datorita legendei false si gaunoase ca un stejar locuit de veverite.

Mitul lui Mos Craciun vine din legendele Sfantului Nicolae, care da cu nuielusa la popou, cu cateva saptamani inainte ca umflatul ala, care se da prin vazduh cu renii, sa apara carand copiilor sticle cu racoritoare si daruri sclipitoare. Iata cum il caracteriza pe Mosu’ Umflatu’ Washington Irving, in „Istoria New Yorkului”: „Era un olandez gras si vesel, care scotea fum dintr-o pipa de pamant ars”.

El are legatura cu Divinitatea cat are legatura renul cu personalul de Ciulnita. Notorietatea si popularitatea lui, care umbreste sacra revelatie a Nasterii Domnului, transformand Sarbatoarea Craciunului intr-o opereta numai buna pentru Acasa TV, se datoreaza unui artist, maestru in arta publicitatii pe pereti, care a creat in 1932, pentru firma Coca-Cola, cateva afise cu Mosu’ Obezu’.

Artistului Haddon Sundblom si extraordinarei campanii de marketing a firmei care a facut miliarde de dolari din comercializarea unui amestec de apa, zahar si arome si care nu imi place nici sa ma pui sa sar gardul, noaptea, la Romanita Iovan in curte, isi datoreaza Mos Craciun celebritatea. Sa revin la subiect, ca dopul la sticla.

Acum cateva zile, cautand ceva legat de istoria Craciunului, am dat pe net peste niste fete cu caciulita rosie care stateau bine mersi intre picioarele unui domn imbracat ca soferul de reni, numai ca ceva mai tanar, si se dadeau huta-huta. Atunci am realizat cum ipocrizia noastra de babe bigote, care idealizam si idolatrizam toate fufele de prin reviste si toate gainile machiate care apar prin reclamele alea de rujuri, bigudiuri si iaurturi, transforma cu ajutorul idolilor de import farmecul unor mistere religioase profunde, ca Pastele si Craciunul, in tot felul de chermeze si mondenitati, pretexte de a baga in noi colesterol cu lopata si bani cu vagonul de marfa in buzunarul celor smecheri, care fac aceste campanii de promovare.

Sexul cu Mos Craciun de pe internet mi se pare o buna si sanatoasa dovada de demistificare a unor mituri de conjunctura, o tentativa excelenta de a trage carpa de pe ochii celor aparent seriosi, care vad peste tot numai idoli la care trebuie sa te inchini. ±i pentru ca nu am chef sa merg doar o statie cu subiectul asta, ma intreb si daca Alba ca Zapada avea ciclu tot alb, daca lupul care a inghitit-o pe Scufita Rosie nu a avut arsuri gastrice, daca lui Mos Craciun nu-i e frig cand merge cu saniuta la -65 de grade, cate sunt la 3.000-4.000 de metri inaltime (am vazut eu in avion, venind de la Budapesta) si daca Fat Frumos si-a facut pensie privata in Romania.

Pacat de superba carte a lui Andrei Oisteanu, „Gradina de dincolo”, exceptionala analiza a mecanismului mitului in interiorul basmului, de care stiu mult mai putini decat stiu de Teo Trandafir.

Cu ocazia Adevaratului Craciun, reprezentat de ziua Nasterii Mantuitorului, Gica Contra va ureaza sa aveti pe masa cozonac cu nuca, mac si bobite de sperante si bucurii la tona metrica.
Sursa:Atac